Despre folclor

"Folclorul desemnează totalitatea creaţiilor artistice ale unei culturi spirituale populare, asociate unei etnii sau unui grup de etnii. Studiul folclorului intră în sfera mai multor discipline tinere, între care prima apărută a fost folcloristica. Deşi interesul pentru cultura poporului există dintotdeauna, orânduirea informaţiilor într-un sistem de convenţii, clasificarea lor şi studierea în mod ştiinţific nu s-au produs mai devreme de a doua jumătate a secolului XIX". "Folcloristica este o ştiinţă tânără; însuşi termenul din care provine s-a stabilit în a doua jumătate a secolului XIX (după ce a fost propus pentru prima oară de arheologul englez William Thoms în 1846). Venind spre zilele noastre, noţiunea de folclor a avut deschideri variabile, determinate de teoriile şi influenţele politice ale vremii; abia în ultimele decenii, folclorului i-au fost atribuite teritorii mai bine delimitate. Stabilirea unor graniţe pentru obiectul de studiu al folcloristicii a fost îngreunată de intersectarea cu alte discipline apropiate (de exemplu, etnologia). În vreme ce din Antichitate a existat interesul pentru aspecte ale culturii muzicale „orale” în spaţiul geografic al românilor de astăzi, stabilirea unor criterii de studiu ştiinţifice desemnează un proces îndelungat, care se poate descrie în trei etape: mărturii incidentale, eterogene referitoare la arta muzicală a popoarelor proto-româneşti sau româneşti, scrise din cele mai vechi timpuri până pe la mijlocul secolului XIX, când se va manifesta un interes nemaiîntâlit, care aduce primele clasificări ale fenomenului entuziasmul romantic şi popularitatea câştigată de subiectul identităţii naţionale aduc primele încercări de structurare a cunoştinţelor de folclor (deceniile 1850-1870) punctul de vedere ştiinţific (după 1870), care aşază argumentele dobândite în primele două perioade, plus altele obţinute acum, în contextul unei noi discipline". Oprea, Gheorghe (2002), Folclorul muzical românesc, Editura Muzicală, Bucureşti. ISBN 973-42-0304-5 "Folclorul românesc reprezintă totalitatea creaţiilor culturii spirituale româneşti. Sintagma se referă la producţiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei (majoritar dacoromân, dar şi aromân, meglenoromân şi istroromân), semnalate în interiorul graniţelor româneşti. Urmărind firul istoriei, folclorul românilor include şi creaţiile atribuite etniilor premergătoare populaţiei româneşti (traco-daci şi presupuşii proto-români, în situaţia în care nu există izvoare istorice care să ateste o populaţie la nord de Dunăre în Evul mediu timpuriu, până în mileniul doi al erei creştine)". Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Folclor_rom%C3%A2nesc