Despre mine...

Fotografia mea
Specializări: Management în Economia Turismului - licență; Comunicare interculturală -master. Etnolog, interpret de muzică populară, organizator și prezentator de evenimente. Confesiune: creștin-ortodoxă. Pasiune: cultura tradițională. De când mă ştiu, iubesc valoarea, frumuseţea, sinceritatea, calitatea şi, tot de când mă ştiu, iubesc satul tradiţional şi-i ascult glasul...glasul pamântului, al durerii şi-al bucuriei străbunilor. Ascult ce-a mai rămas din toate-acestea şi, cu setea celui care conştientizează ultimele picături, învăţ. Învăţ să aflu ce şi cum a fost, ce şi cum mai este şi caut să adun în cămările-mi sufletului, avid de cultură arhaică, tot ce poate cuprinde spaţiul ancestral. Copil fiind, acasă, în Frăsinetul meu, selectam doar intuitiv, apoi, pe măsură ce şcoala şi viaţa m-au format, lucrurile au început să se aşeze tot mai mult într-o matcă a valorilor. Sunt mândră de asta şi, mai ales, recunoscătoare celor ce-au trudit pentru cercetarea, arhivarea şi valorizarea fenomenului cultural tradiţional, lăsând astfel noilor generaţii, dornice să-şi cunoască obârşiile, posibilitatea de a cunoaşte viaţa vetrelor folclorice de altădată.

Slobodu-i a colinda?

Veste bună, gazde-n casă!

15 feb. 2012

Scenariul ritualic la început de Primăvară

Pe parcursul ciclului cosmogonic, început cu o săptămână înaintea Lăsatului de Sec şi continuând cu Săptămâna Cailor lui Sântoader, se desfăşoară un adevărat scenariu ritual de înnoire a timpului.
Ultima săptămână din perioada „de dulce” dinaintea Postului Paştilor este denumită zonal Săptămâna Albă, Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Nebunilor şi este perioada în care mai este permis doar consumul lactatelor şi al ouălor. Nu mai sunt permise căsătoriile, spunându-se că „numai nebunii pornesc a se însura, numai proştii şi urâţii satelor dau zor ca să se căsătorească acum".
Ceremonialurile desfăşurate pe parcursul acestor două săptămâni sunt despărţite simetric de sărbătoarea nocturnă a Lăsatului de Sec, cunoscută sub diferite denumiri zonale: Strigatul peste sat, Priveghiul cel Mare, Vilitul, Alimorii, Hodăile etc. Astfel, în această noapte, cetele de feciori ai comunităţii săteşti, aflaţi pe dealurile din împrejurimi, dialogau satirizând comportamentul imoral al tinerilor, în special al fetelor nemăritate şi al feciorilor rămaşi tomnatici. Practica era însoţită de rostogolirea de pe culmi a unor roţi de foc, gest ritualic purificator. La fel ca în cazul Brişcălitului din Câmpia Transilvaniei, sau al altor obiceiuri cu scop moralizator, observăm şi de această dată rolul cetelor de feciori, acela de tribunal al satului.
Practică ceremonială atestată în aproape tot arealul transilvan, în câteva subzone entografice de pe Valea Someşului se desfăşoară în intervalul Sf. Nicolae – Anul Nou sub denumirea Vilit, în Alba are loc la intrarea în Postul Paştilor sub denumirea Hodăi, iar în Hunedoara şi Sibiu, tot la Lăsatul Secului, dar sub denumirea Alimori. În unele sate ale judeţul Cluj, obiceiul purta numele Strigarea peste sat, aspect confirmat şi în satele comunei Aghireş la întâlnirea echipei noastre de cercetare cu sătenii locului (Dâncu, Ticu-Sat).
Pe lângă funcţia moralizatoare dată de rolul cetelor de feciori, obiceiul are şi valenţe purificatoare, roţile de foc purificând atât spaţiul cât şi membrii comunităţii la început de An Agrar, dar şi de a ajuta Soarele să se înalţe pe boltă în crugul său cosmic.
Cea de-a doua parte a ciclului este numită Săptămâna Caii lui Sântoader şi este dedicată acestor reprezentări hipomorfe, care se spune că au puterea de a purifica timpul şi spaţiul după Lăsatul Secului. În această perioadă au loc practici de purificare, de aşezare şi de liniştire după perioada Câşlegilor, a Săptămânii Nebunilor şi a nopţii prinderii Postului Paştilor.
În viaţa tradiţională a satului românesc, liniştea era adusă cu ajutorul Sântoaderului, acest temut personaj mitic.
Primele două zile ale acestei săptămânii erau denumite Lunea curată şi Marţea vaselor şi erau dedicate spălării vaselor cu leşie şi schimbării celor în care s-a gătit „de dulce” cu cele de post, practici menite să preîntâmpine nerespectarea interdicţiilor alimentare ale postului. În Lunea curată, femeile începeau ţesutul pânzei din care făceau cămăşile pentru Paşti.
Vinerea de după Lăsatul Secului de Paşte îi este dedicată unuia dintre Caii lui Sântoader şi este aşteptată cu interes de către fetele nemăritate. Înainte de răsăritul soarelui, fetele scot rădăcina omanului, iarbă cu întrebuinţări în medicina populară, în vrăji şi în descântece, apoi, în seara de Sântoader, are loc scalda rituală. În satele din Munţii Apuseni, fetele de la 14 ani în sus se spală pe cap cu leşie din propivnic sau parlangină (iarbă cu miros plăcut pe care o poartă nevestele şi fetele în sân şi care miroase numai primăvara, până începe cucul a cânta) şi iederă. După ce s-au spălat îşi desfac chica dinainte, care era trasă peste frunte, şi, împreunând-o cu chica din spate, se piaptănă cu cărare pe mijloc. Pentru fata din Apuseni, schimbarea pieptănăturii simboliza saltul peste pragul vârstelor şi introducerea ei în categoria fetelor fecioare, cu alt statut în comunităţile săteşti tradiţionale, considerându-se că acum era pregătită pentru măritat.
„Ziua de vineri după Lăsatul Secului de Paşte, dedicată unuia din Caii lui Sântoader, este aşteptată cu mult interes de fetele nemăritate şi nevestele tinere. Dimineaţa de noapte, înainte de răsăritul soarelui, fetele scot rădăcina omanului, plantă cu nenumărate întrebuinţări în cosmetica şi medicina populară, în vrăji şi descântece. În timp ce era recoltată rădăcina şi puneau sare şi pâine pe locul plantei, Sântoaderul era invocat să le dea frumuseţe şi păr bogat: „Toadere, Sântoadere, Dă cosiţă fetelor Cât cozile iepelor !” 
În Transilvania de sud, unde fetele culegeau pentru scalda rituală frunze de popelnic, invocau această plantă, cu acelaşi scop, ca pe o divinitate: „Popelnice, Popelnice, Eu îţi dau pită cu sare, Tu să-mi dai cosiţă mare !”. 
Tradiţia a fost consemnată, cu unele deosebiri, în principalele zone etnografice ale României”. Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri.
Despre Sântoaderi se spune că sunt o herghelie divină, formată din opt feciori frumoşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu copite în opinci şi cozi de cal în cioareci, condusă de Sântoaderul cel Mare. Se crede că acesţi flăcăii intră în casele unde se mai coase sau ţese, iau fetele la joc, zboară cu ele, le lovesc cu copitele şi chiar le ucid. De aceea, în Săptămâna Caii lui Sântoader nu se mai fac şezători, prezenţa acestora având caracter prohibitiv. Sântoaderii puteau fi alungaţi doar cu vrăji "de întors" (întorcând toate vasele din casă cu gura în jos), gesturi folosite şi la alungarea altor spirite malefice, cum ar fi strigoii. În această perioadă, caii aveau parte de un tratament special: le erau tăiate cozile, pieptănate şi tăiate coamele, spălaţi şi cesălaţi. Tot acum se încurau (alergau) caii cu scopul de a alunga, în ultima zi a ciclului de înoire a timpului calendaristic, spiritele malefice de peste iarnă. Tot legat de practicile efectuate la Sântoader, amintim şi prepararea colivei, preluată de cultul creştin ortodox din ritualul precreştin, dându-i semnificaţii legate de pomenirea morţilor. Coliva, grâu fiert la care s-a adăugat mai târziu zahăr, a fost, probabil, forma arhaică de sacrificiu a unei zeităţi agrare. La data când era sărbătorit Sântoaderul se separau nu numai vârstele, ci, de cele mai multe ori, şi sexele, astfel, conform rânduielii satelor noastre, aveau loc ceremonialurile: Însurăţitul şi Înfârtăţitul. Printr-un ritual complex, se realiza despărţirea copilăriei de tinereţe, gest ritualic care reprezintă un legământ juvenil legat până la moarte, pe alte criterii decât cele de rudenie.
În zilele de Sântoader nu se toarce, nu se sapă, nu se lucrează după apusul soarelui, nu se pun ouă sub cloşcă, nu se fac petreceri şi nu se umblă noaptea pe uliţi.
Reprezentând corespondentul transilvan al Dragobetelui, Sântoaderul este ziua în care feciorii culeg flori şi le dăruiesc drăguţelor în schimbul unui sărut, ziua dedicată îndrăgostirilor. Azi perechile nu se ceartă pentru a nu fi învrăjbite peste an.
Aşadar, toate ceremonialurile practicate în această perioadă, formează un scenariu ritualic menit să purifice spaţiul şi să recâştige echilibrul vieţii satului tradiţional. 
Maria Golban Șomlea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aşteptăm cu drag comentariile dumneavoastră.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

AStăzi Sărbătorim - Medalion aniversar Maria Golban Șomlea

19 mai 2021 Realizator: Menuț Maximinian Invitați: Alexandru Pugna, Amalia Codorean Chindriș, Florian Roșan și Ioan Dordoi.

Activitatea instituțională publică

Activitatea instituțională publică
Cluj-Napoca, octombrie 2009 - În calitate de director-coordonator al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Cluj (1 iunie 2009-28 iulie 2010).

Bonțida, 13-15 mai 2010, Castelul Banffy - Seminarul româno-francez "Cultură și dezvoltare locală".

Bonțida, 13-15 mai 2010, Castelul Banffy - Seminarul româno-francez "Cultură și dezvoltare locală".

Cluj-Napoca, 22 aprilie 2010, BCU - Oferind diploma de excelență prof. univ. dr. Teodor Tanco.

Cluj-Napoca, 22 aprilie 2010, BCU - Oferind diploma de excelență prof. univ. dr. Teodor Tanco.

Cluj-Napoca, 22 octombrie 2009 - La evenimentul lansării de carte a lui Constantin Arvinte.

Cluj-Napoca, 22 octombrie 2009 - La evenimentul lansării de carte a lui Constantin Arvinte.

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2009 - Seminarul organizat de DJCPCN Cluj pe probleme de turism cultural

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2009 - Seminarul organizat de DJCPCN Cluj pe probleme de turism cultural

NCN - Situația patrimoniului clujean (martie 2010)

Top Story, 03 Martie 2010

...despre patrimoniul cultural 1

Clujul Zi de Zi 16.09.09

Invitați: Virgil Pop - arhitect; Virginia Rădeanu - arheolog; Maria Golban - director coordonator al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Cluj

PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL

PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL
,,Toate culturile arhaice şi orientale, precum şi toate societăţile urbane sau rurale sunt tradiţionale, adică păstrătoarele unei tradiţii, considerând această tradiţie ca suma modelelor exemplare ale comportării şi activităţii omeneşti." Mircea Eliade

DOINA - CAPODOPERA MONDIALĂ - inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO

Maria Golban Șomlea "Du-te dor cu dorurile" Iunie 2011, Favorit TV

2004

2004

The Căluş Ritual

AFIȘUL LANSĂRII CĂRȚII "PORTUL POPULAR ROMÂNESC ŞI MAGHIAR DIN JUDEŢUL CLUJ"

Cluj-Napoca, 17 iulie 2012-Lansarea de carte "Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj"

Cluj-Napoca, 17 iulie 2012-Lansarea de carte "Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj"
De la stânga la dreapta: conf. univ. dr. Aurel Bodiu, etnolog Maria Golban (autorii lucrării), prof. univ. dr. Ioan Bocșa, criticul muzical Mugurel Scutăreanu și Vasile George Dâncu, directorul Editurii Eikon.

O parte a publicului prezent la evenimentul editorial găzduit de Librăria "Bookcorner" din municipiul Cluj-Napoca.

"Sa v-amintiți duminica", Național TV

Maria Golban - despre obiceiul de nunta in Zona Huedinului

Costum tradiţional fată Zona Huedinului

Costum tradiţional fată Zona Huedinului

Costum tradițional bărbătesc Zona Huedinului

Costum tradițional bărbătesc Zona Huedinului

De la Frăsinet la vale

.

.






AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA CLUJ-NAPOCA

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA CLUJ-NAPOCA

Cluj-Napoca, 31 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".

Cluj-Napoca, 31 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".
Imagini de la lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud", autori Aurel Bodiu și Maria Golban (Editura Eikon 2012). De la stânga la dreapta: directorul Muzeului Transilvaniei prof. Tudor Sălăgean, prof. univ. dr. Ioan Bocșa, lector univ. Oliv Mircea, etnolog Maria Golban, conf. univ. dr. Aurel Bodiu, prof. univ. dr. Otilia Hedeșan, directorul CJC BN Florin-Vasile Șomlea, prof. univ. dr.Traian Vedinaș și Vasile George Dâncu.

Profesorul universitar Otilia Hedeșan vorbind despre importanța cărții și a cercetării etnografice pentru conservarea culturii tradiționale.

În public, specialiști ai domeniului, precum și simpli iubitori ai culturii tradiționale.

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA BISTRIȚA

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA BISTRIȚA

Bistrița, 24 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".

Bistrița, 24 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".
Imagini de la lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud", autori Aurel Bodiu și Maria Golban (Editura Eikon 2012), din mai amplul proiect de cercetare etnografică al Centrului Județean pentru Cultură BN. De la stânga la dreapta: interpreta de muzică populară Cornelia Ardelean Archiudean, poetul Vasile Dâncu, lector univ. Oliv Mircea, etnolog Maria Golban, conf. univ. dr. Aurel Bodiu, prof. univ. dr.Traian Vedinaș și directorul Centrului Județean pentru Cultură BN Florin-Vasile Șomlea, inițiatorul proiectului de cercetare.

Vorbind despre specificul activității de cercetare etnografică în ansamblu dar și despre ceea ce a presupus elaborarea cărții de față.

Publicul prezent în grădina Complexului Muzeal Județean Bistrița-Năsăud.

Realizatoare și prezentator de peste 10 ani a emisiunii "Folclor Nepieritor" la NCN TV Cluj-Napoca.


Decembrie 2009: înaintea unei noi emisiuni dedicate folclorului românesc...

2006 - Cu etnologul Aurel Bodiu.

2006 - Cu etnologul Aurel Bodiu.

Mărişel - şezătoarea din câşlegi

Director web, portal, stiri, top, statistici, page rank, promovare gratuita, publicitate online

Bucătăria românească

"Bucataria romaneasca a fost influenţată favorabil de condiţiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură şi păstorit. Din alimentaţia oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz si mai târziu porumb), legumele şi verdeţurile (fasole, mazăre, varză, castraveţi, ştevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne şi slanină de porc şi mai rar peşte, ouă şi carne de oaie sau de vită. Laptele, terciul de mei şi mămăliga a fost hrana de bază a păstorilor. Odată cu schimbarea condiţiilor economice s-a diversificat şi alimentaţia, iar în prezent consumul de păine, ouă, zahar, lactate şi fructe nu mai constituie un lux. Ca preparate cu specific naţional sunt renumite sarmalele în foi de viţă sau de varză, ciorba de peşte, fasole bătută, ardei umpluţi cu carne şi orez, perişoare, mămăligă cu brânză, murături, salată oltenească, borş moldovenesc, piftiile de porc, mititeii şi ciorba de burtă. Dulciuri mai cunoscute sunt: cozonacul, placinta, clătitele."
Sursa si alte informatii: click aici


Instrumente muzicale tradiţionale

Pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, fluierul si cimpoiul constituiau înca, în majoritatea satelor românesti transilvanene, instrumentele obisnuite pentru interpretarea muzicii de dans. Instrumentele de coarde (lauta si titera) au o vechime considerabila în mediul rural maghiar si german, iar vioara si contrabasul au patruns în satele transilvanene pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Instrumentele de semnalizare(buciumul) aveau o veche traditie în majoritatea tinuturilor transilvanene. Sursa: www.muzeul-etnografic.ro
Pentru mai multe informatii dati click aici:

Cine citește acum