Pentru că în această perioadă se intensifică bruma şi promoroaca, în tradiţia populară noiembrie este numită „brumar” sau „promorar” iar pentru că acum se limpezeşte vinul în butoaie se mai numeşte şi „vinar”.
Deoarece în această
perioadă se termină însămânţările de toamnă şi începe aratul miriştilor pentru
primăvară, prima săptămână din noiembrie se numeşte Săptămâna Miriştei.
A doua săptămână are în centru
sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cei cu puteri apotropaice asupra gospodăriilor şi a turmelor de oi.
Cea de-a treia săptămână este
denumită, tradiţional, Săptămâna Filipilor de Toamnă (acum începe împerecheatul lupilor).
Săptămâna a patra este
Săptămâna Ovideniei (în noaptea
de Ovidenie se deschid cerurile şi animalele vorbesc).
Ultima săptămână a lui
„brumar” este Săptămâna Andreiului de Iarnă, care are în centru sărbătoarea Sfântului Andrei, despre care se
spune că îngheaţă apa şi coase răul.
În calendarul tradiţional,
ziua de 1 noiembrie este numită Vracevul (în slavonă
însemnând a vindeca). Această zi este ţinută pentru tămăduirea
bolilor.
La 1 noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea Sfinților Cosma și Damian - doctorii
fără de arginți. Aceștia au trăit în secolul al IV-lea în Asia Mică și sunt doi mari protectori ai sfințeniei căsniciilor,
dătători de armonie în viața soților creștini. Pentru că nu vindecau cu
medicamente ci doar cu Cuvântul lui Dumnezeu și pentru că singura lor răsplată
era că cel vindecat credea în Hristos, li s-a spus doctorii fără
de arginți.
Sf. Cosma și Damian - doctorii fără de arginți foto: pravila.ro |
Despre viața acestor sfinți,
puteți vedea mai multe aici: https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-doctori-fara-arginti-cosma-damian-121989.html
Tot la 1 noiembrie, în anumite
zone din Transilvania și Banat, este rânduită și pomenirea morților.
În calendarul ortodox, Pomenirea morților - Moșii de Toamnă, în acest
an, este rânduită sâmbătă 4
noiembrie.
Creștinii aprind lumânări
pentru a călăuzi sufletele celor adormiți și dau peste morminte vin și colaci
de pomană. În unele locuri, femeile bătrâne pun o bucată de pâine, o cană
cu apă, sare şi o lumânare aprinsă pe prispa casei sau pe pervazul geamului. Se
spune că sufletul mortului se întoarce să vadă ce mai fac cei rămaşi pe această
lume şi atunci acesta mănâncă pâine, bea apă şi se odihneşte.
În anumite sate (Maramureș,
Bihor, Cluj), colacii sunt agățați în stâlpii gardurilor, stâlpii reprezentând
strămoșii.
Adevăratele ritualuri
ale Obiceiului moşilor, ale căror rădăcini se pierd în negura
timpului, ţin de pomenile din curtea bisericilor care au loc primăvara, în
Sâmbăta Floriilor. Atunci, cei mai bogaţi reprezentanţi ai comunităţii
pregătesc o masă îmbelşugată pe care o dăruiesc celor sărmani de pomană.
În această zi, Calendarul
catolic sărbătoreşte Ziua
Tuturor Sfinţilor. Tot acum are loc Luminația.
Luminatie foto: Sorin Onisor, Rozavlea MM |
De origine catolică şi
central-europeană, Luminaţia a devenit, prin aculturaţie,
“sărbătoare” pentru cei mai mulţi credincioşi din zona Transilvaniei.
Majoritatea locuitorilor de-aici, fie ei ortodocşi, catolici sau protestanţi,
se întâlnesc de 1 noiembrie la mormintele strămoşilor, pe care le pregătesc
dinainte curăţându-le şi împodobindu-le cu flori şi lumânări.
Chiar dacă în credinţa ortodoxă strămoşii sunt cinstiţi în perioada
sărbătorilor pascale, Luminaţia continuă să îi adune pe cei
mai mulţi dintre creştinii ardeleni și în prima seară de noiembrie, când
cimitirele devin adevărate grădini de lumină şi reculegere.
Încă din vechime, Zilei
Tuturor Sfinţilor i s-a acordat cea mai mare importanţă, celţii considerând că
aceasta este Ziua Anului Nou.
În insula Man (locul unde
limba şi civilizaţia celtică au rezistat cel mai mult), ziua de 1 noiembrie a
fost considerată până în timpurile din urmă, ziua Anului Nou „…în Man, cete de
oameni mascaţi colindau în Ziua Tuturor Sfinţilor, stil vechi, cântând un
anumit cântec „Hogmany”, care începea cu cuvintele: „Noaptea asta este noaptea
Anului nou, Hogunaaa” („Creanga de aur” - J.G. Frazer).
Sf.
Arhangheli Mihail şi Gavriil; Năpustitul berbecilor (8 noiembrie)
Turta arieților foto: cooltneamt.ro |
Sfintii Arhangheli Mihail şi
Gavriil sunt îngerii care conduc sufletele celor care mor, în funcţie de
păcatele acestora, în rai, sau iad. Sf. Arhanghel Gavriil este cunoscut şi ca
fiind vestitorul Naşterii Mântuitorului Iisus. Ca Sf. Haralambie şi Sf Gavriil
stăpâneşte ciuma.
Icoana Sfinților Arhangheli, înc. sec. al XIX-lea, Muzeul Ortodox din Miskolc |
În Transilvania, sfântului i
se spune Sânmihai.
Într-o legendă, aflăm despre
Sf. Mihail că ar fi fost un om simplu, chiar căsătorit cu o fată frumoasă, pe
nume Stăncuţa, care, după căsătorie, s-a transformat într-o femeie rea.
Pentru că Mihail a dat dovadă
de multă răbdare şi înţelegere, Dumnezeu l-a făcut sfânt. Această
sărbătoare se ţine pentru ca fiecare creştin să aibă o moarte uşoară. Sf.
Mihail este şi patronul ţiganilor.
Martinii
de Toamnă (12-14 noiembrie)
La fel ca Martinii de Iarnă,
Martinii de Toamnă se sărbătoresc trei zile. Sunt consideraţi patroni ai
urşilor, dar se ţin şi pentru protecţia vitelor împotriva lupilor.
Lăsatul Secului de Crăciun (14
noiembrie)
În această zi nu se lucrează
pentru ca vitele să fie protejate de lupi şi şerpi. Aceasta e ziua în care se
poate prezice vremea după pieptul găinii tăiate, care, dacă e gros, semnifică o
iarnă grea. Acum încep şezătorile, singurele petreceri care mai au loc până la
Crăciun. Despre ritualurile de înnoire şi purificare a timpului, Ion Ghinoiu
afirma: „Lăsatul secului, sărbătoare nocturnă (13/14 noiembrie) care deschide
Postul Crăciunului de şase săptămâni (15 noiembrie-24 decembrie), ocaziona
petreceri familiale cu mâncare şi băutură din abundenţă.
În unele zone, Lăsatul Secului de Crăciun este
precedat de Ajun (13 noiembrie) şi urmat de rituri de purificare (ziua de
Spolocanie, 15 noiembrie).
În aceste zile se celebrau
Filipii de Toamnă prin alungarea spiritelor rele prin zgomote şi împuşcături,
ungerea cu usturoi a uşilor, porţilor şi ferestrelor, îmbunarea păsărilor, în
special a vrăbiilor, cu resturile alimentare rămase de la ospăţul nocturn, ca
să nu strice roadele recoltelor, întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos ca
să nu se ascundă în ele spiritele malefice, aflarea ursitei, preziceri despre
rodul holdelor” (Lumea de aici, lumea de dincolo: "Ipostaze româneşti ale
nemuririi” - Ion Ghinoiu).
Această zi este ţinută doar de
către femei, nefiind permis să lucreze altceva, decât să gătească. În luna
noiembrie avem un grup de mai multe zile închinate lupului, care poartă
genericul nume de Filipii de Toamnă. Acestea încep cu ,,Ziua lupului" (13
noiembrie), continuă cu Gadineţii (12-16 noiembrie), cu Filipul cel Şchiop (21
noiembrie) şi se termină cu Sf Andrei (30 noiembrie).
Acceptând corespondenţa celor
două perechi de date, din calendarul celtic şi calendarul popular românesc,
J.G. Frazer scria: „dacă aceste termene au relativ puţină însemnătate pentru
agricultorul european, ele sunt deosebit de importante pentru crescătorul de
vite căci, la apropierea verii, el îşi scoate vitele pe câmp să pască iarba
fragedă, iar când se apropie iarna le aduce înapoi, în adăpostul şi căldura
grajdurilor. În consecinţă, nu pare lipsit de temei că împărţirea celtică a
anului în două semestre, la începutul lunii mai şi la începutul lunii
noiembrie, să-şi fi avut originea în vremurile când celţii erau în primul rând
un popor de păstori, a cărui hrană depindea de cirezile sale, şi, ca urmare,
marile epoci ale anului erau legate pentru el de momentul când vitele ieşeau
din gospodării la începutul verii şi când se întorceau din nou în grajduri, o
dată cu sosirea iernii. Chiar în Europa centrală, departe de regiunile ocupate
acum de celţi, se pot regăsi clar urmele unei împărţiri similare a anului...
Dintre cele două sărbători, Ziua Tuturor Sfinţilor era cea mai importantă încă
din vechime deoarece celţii par a fi considerat că anul începe mai degrabă din
această zi decât de la data sărbătorii beltane” (Creanga de aur – James George
Frazer).
Ovidenia,
Obrejenia sau Vovidenia; Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)
Ovidenia - Intrarea Maicii Domnului în Biserică foto: mesagerulneamt.ro |
Crezându-se că în această noapte bântuie strigoii, gospodarii ung
tocurile uşilor şi ferestrelor cu usturoi. Începând de acum şi până la
Sângiorz, femeile nu mai spală rufe la râu. În această zi sărbătorim Intrarea
în biserică a Fecioarei Maria.
Ajunul
Sf. Andrei
În această noapte, fetele mai
caută semne ale destinului încercând să vadă chipul ursitului privind într-o
oglindă mărginită de două lumânări, ori visându-l pe acesta, după ce şi-au pus
busuioc sub pernă.
Unele fete îşi pun 41 boabe de
grâu sub pernă şi dacă visează că cineva le fură grâul, e semn că se vor mărita
în acel an.
În alte locuri, fetele de
măritat îşi vad ursitul dacă privesc într-o fântână cu ajutorul unei lumânări
de la Paşti.
De asemenea, în această noapte
se caută de noroc punându-se nouă ceşti cu apă într-o strachina nouă, care,
apoi se aşează sub icoane. Dacă a doua zi, în strachină vor fi tot nouă căni cu
apă, cine-a pus-o va avea noroc.
Tot în noaptea Sfântului
Andrei se fac şi observaţii meteorologice: iarna va fi cu moină dacă luna va fi
plină şi cerul senin, iar dacă cerul va fi întunecat, va ninge sau va ploua,
peste iarnă vor fi zăpezi mari şi grele.
Se spune despre animale că în
această noapte vorbesc, dar omul nu e bine să le-asculte, căci e semn de
moarte.
Sântandrei
(Sf. Ap. Andrei cel Întâi chemat); Gadinetul şchiop (30 noiembrie)
Numit în tradiţia populară şi
„Andrei Cap de Iarnă”, Sfântul Andrei este patronul spiritual al românilor, sub
oblăduirea căruia, ţăranii noştri au pus o serie de obiceiuri care să asigure
protecţia gospodăriilor. Faptul că, la popoarele tracice, Noaptea de Sântandrei
şi ciclul de înnoire a timpului se suprapun peste perioada calendaristică a
Dionisiacelor Câmpeneşti şi fermentarea vinului, păstrează numeroase urme
precreştine. Sf. Andrei îi apără pe oameni de lupi şi este socotit stăpânul
acestora. Sărbătoarea se celebrează pentru oamenii care pleacă în lungi
călătorii şi pentru ca lupii să nu se apropie de gospodării.
În această zi se îngroapă sare
sub uşa grajdului, care apoi se dezgroapă la Sângiorz şi li se dă vitelor
pentru a fi ferite, pe tot parcursul anului, de lupi şi de alte rele. Tot cu
rol apotropaic, în această zi mai au loc o serie de gesturi: nu se scoate
gunoiul afară după ce s-a măturat, nu se rânesc grajdurile, femeile nu se
piaptănă, nu se dă de pomană şi nici cu împrumut. Tinerii în pragul căsătoriei
pun grâu la încolţit, iar cei cărora le va creşte mai frumos, vor fi norocoşi.
Sf. Ap. Andrei, cel dintâi chemat, ocrotitorul României foto: rador.ro |
Conform unor ritualuri
geto-dacice, Anul Nou se celebra la Sfântul Andrei.
Această noapte este numită
„noaptea strigoilor” şi este considerată una dintre cele mai importante din
calendarul popular. Despre strigoi se crede că „joacă la răscruci”, sau în
preajma caselor părăsite, că iau coa
sele şi limbile de meliţă găsite pe-afară
şi se bat cu ele la hotare, motiv pentru care gospodarii au grijă de cu seară
să nu lase aceste unelte afară. În noaptea Sf. Andrei se spune că "umblă
strigoii" să fure "mana vacilor", "minţile oamenilor"
şi "rodul livezilor", forţele malefice interferează cu cele benefice,
văzutul cu nevăzutul, toate-acestea având o influenţă profundă asupra
existenţei omului în matca ei firească. Ţăranul român foloseşte împotriva
acestor forţe, ca principal element apotropaic, usturoiul. Pentru a opri
pătrunderea duhurilor rele la oameni şi animale, se ung cu usturoi pisat, atât
uşile şi ferestrele caselor, cât şi ale grajdurilor.
foto: suceava-smartpress.ro |
Şi pentru că dacii aveau un
cult pentru lup, în unele regiuni această zi era numită „Luparia”, sau „Ziua
Lupului”.
În Ziua Sf. Andrei, lupul
devine primejdios atât pentru vite, cât şi pentru oameni. Se spune că în
această zi lupul este mai ager şi, spre deosebire de celelalte zile din an,
când gâtul îi este ţeapăn, acum poate să şi-l întoarcă, de-aici şi vorba
tradiţională „îşi vede lupul coada”.
În această lună sunt mai multe
zile închinate lupului sub numele generic „Filipii de Toamnă”. Acestea încep cu
,,Ziua lupului”, continuă cu „Gadineţii”, cu „Filipul cel Şchiop” şi se încheie
cu „Sf. Andrei”, căruia i se mai spune şi „stâpânul oilor”.
Pentru a-şi apăra gospodăria
de lupi, ţăranii noştri obişnuiau să ungă stâlpii porţilor, ferestrele şi
pragul uşilor cu usturoi.
Din această zi până la Crăciun, fetele şi femeile nu mai torc sau ţes, pentru a nu o supăra pe Maica Domnului.
Maria Golban Şomlea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşteptăm cu drag comentariile dumneavoastră.