Despre mine...

Fotografia mea
Specialist în comunicare interculturală, etnolog, interpret de muzică populară, organizator și prezentator de evenimente (nunți, botezuri, întâlniri de afaceri etc). Confesiune: creștin-ortodoxă. Pasiune: cultura tradițională. De când mă ştiu, iubesc valoarea, frumuseţea, sinceritatea, calitatea şi, tot de când mă ştiu, iubesc satul tradiţional şi-i ascult glasul...glasul pamântului, al durerii şi-al bucuriei străbunilor. Ascult ce-a mai rămas din toate-acestea şi, cu setea celui care conştientizează ultimele picături, învăţ. Învăţ să aflu ce şi cum a fost, ce şi cum mai este şi caut să adun în cămările-mi sufletului, avid de cultură arhaică, tot ce poate cuprinde spaţiul ancestral. Copil fiind, acasă, în Frăsinetul meu, selectam doar intuitiv, apoi, pe măsură ce şcoala şi viaţa m-au format, lucrurile au început să se aşeze tot mai mult într-o matcă a valorilor. Sunt mândră de asta şi, mai ales, recunoscătoare celor ce-au trudit pentru cercetarea, arhivarea şi valorizarea fenomenului cultural tradiţional, lăsând astfel noilor generaţii, dornice să-şi cunoască obârşiile, posibilitatea de a cunoaşte viaţa vetrelor folclorice de altădată.

Dacă doriţi acest CD, click pe imagine! MULŢUMESC!

Dacă doriţi acest CD, click pe imagine! MULŢUMESC!
CD Maria Golban - Folclor nepieritor...de dragoste şi dor. Producator: LIBRIS Braşov

29 mar. 2008

VETA BIRIS: reveriile pământului

Am citit recent o carte surprinzătoare,căci e emoţionantă în sensul cel mai concret al cuvântului. E semnată de Ion Moldovan şi se numeşte Veta Biriş. Cântecul vieţii. Avem de-a face de fapt cu un amplu interviu, respectiv cu o confesiune a celebrei interprete de muzică populară. Am descoperit cu uimire modelul uman al unui artist, modelul aproape anacronic în contemporaneitate. Fără emfază, cu o modestie de un firesc plin de candoare, Veta Biriş îşi pune sufletul pe masă. Şi înţeleg aici prin suflet acel amestec omogen şi imponderabil de sensibilitate, bun-simţ, sinceritate şi ingenuitate, care constituie centrul vital al unui caracter. Confesiunea are intensitatea calmă a bucuriei de a fi în această lume împreună cu ceilalţi. Sentimentul prezenţei în existenţă, în orizontul moralei şi al afectivităţii, devine o filosofie de viaţă practică pentru Veta Biriş. Trăieşte-ţi clipa - iată esenţa acestei filosofii deloc hedoniste însă, întrucât ea aparţine unui cod cultural tradiţional, fundamentat pe etica muncii, şi a credinţei şi a responsabilităţii. Atât de organică îi este o asemenea mentalitate, încât artista nu a părăsit niciodată satul, locul său matricial. Există o nobleţe greu de definit în această sfidare şi care nu aparţine unei eventuale psihologii de inadaptat în mediul urban. Cred, mai degrabă, că Veta Biriş are un foarte dezvoltat sentiment al apartenenţei, o sensibilitate intensă a locuirii spaţiului originar, iar această sensibilitate a cristalizat în vocaţie artistică. Pentru Veta Biriş tradiţia cu valorile sale nu se constituie ca o nostalgie; ele sunt o substanţă mereu prezentă, sunt ambianţa sa psihică şi corporală. N-are importanţă dacă astăzi satul cunoaşte un proces de de-ritualizare. Trăind încă acolo, Veta Biriş îşi trăieşte satul ei, real şi oniric, prozaic şi mitic. Ea locuieşte, astfel, în chip creator arhaitatea. Din acest instinct artistic al locuirii s-a născut originalitatea uimitoare a vocii sale, căci, dincolo de talentul natural, se poate identifica în melosul său (“componentul melodic al muzicii”) o anumită vibraţie elementală, structural poetică şi care ţine de reveriile fundamentale ale materiei. În cartea amintită am dat peste acest pasaj, o mărturisire care pentru un psihanalist al imaginarului este extrem de sugestivă: “La ţară, în vremea copilăriei mele, casele aveau pe jos pământ, care mai crăpa. Atunci făceam tot din pământ luat din curte un fel de noroi cu care astupam crăpăturile de pe faţa casei, cum se spune la noi. După ce se usca lipitura, cerneam nisip deasupra. Vreau să spun că au trecut ani de atunci, dar şi azi, uneori, simt mirosul acela de pământ amestecat cu apă… şi mă simt atât de bine atunci. Este ca o adiere de ceva curat”… Nu atât evocarea unui obicei şi a tipului de civilizaţie care l-a produs contează. Senzaţia persistentă de pământ reavăn care constelează o imagine a răcorii salubre dobândeşte o neaşteptată semnificaţie. Este vorba întrucâtva despre expresia unui subconştient care activează o consistentă reverie a pământului, căreia i se asociază aceea a casei originare. În mirosul fascinant al lutului şi în adierea lui curată trebuie să descifrăm intimitatea casei arhetipale, care este casa copilăriei. Reveria pământului ca element primordial rămâne definitorie pentru sensibilitatea Vetei Biriş. Pe ea se va altoi şi religiozitatea creştină. Altfel spus, reveriile pământului şi ale casei originare sunt infuzate de un sentiment religios în cântecele Vetei Biriş. Succesul formidabil al interpretei se datorează în cea mai mare măsură acestei sensibilităţi ambivalente. Cântecele sale au forţă şi energie telurică, mireasmă subtil – reavănă de pământ, pe de o parte, iar pe de alta, un fluid molcom de spiritualitate luminoasă. Dar, mai presus de orice, ele induc ascultătorului acea presantă şi indicibilă nostalgie a apartenenţei. Când cântă Veta Biriş ţi se face un dor alarmant şi covârşitor de acasă, de un cuib oniric pe care îl avem fiecare refulat într-un cotlon al memoriei. Iar în geografia mare şi reală, când Veta Biriş cântă Cântecul Iancului (“Sus, sus, sus la munte sus), fiecărui român i se face dor de Ardeal, de spaţiul matricial al românităţii. Cântecul, deşi vechi, îi aparţine în mod definitiv, căci doar sensibilitatea interpretei putea să-i dea această expresivitate iradiantă, vehementă şi neliniştitoare totodată. I s-a spus, pe bună dreptate, cântec patriotic, însă generaţia mea îl percepea în anii ’70 ca pe un cântec subversiv politic. Nu ştiu exact ce e: doină, imn şi elegie, un soi de priceasnă păgână?! El continuă să mă fascineze, aşa ca şi vocea de piatră diafană a Vetei Biriş. Petru Poantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aşteptăm cu drag comentariile dumneavoastră.

Activitatea instituțională publică

Activitatea instituțională publică
Cluj-Napoca, octombrie 2009 - În calitate de director-coordonator al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Cluj (1 iunie 2009-28 iulie 2010).

Bonțida, 13-15 mai 2010, Castelul Banffy - Seminarul româno-francez "Cultură și dezvoltare locală".

Bonțida, 13-15 mai 2010, Castelul Banffy - Seminarul româno-francez "Cultură și dezvoltare locală".

Cluj-Napoca, 22 aprilie 2010, BCU - Oferind diploma de excelență prof. univ. dr. Teodor Tanco.

Cluj-Napoca, 22 aprilie 2010, BCU - Oferind diploma de excelență prof. univ. dr. Teodor Tanco.

Cluj-Napoca, 22 octombrie 2009 - La evenimentul lansării de carte a lui Constantin Arvinte.

Cluj-Napoca, 22 octombrie 2009 - La evenimentul lansării de carte a lui Constantin Arvinte.

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2009 - Seminarul organizat de DJCPCN Cluj pe probleme de turism cultural

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2009 - Seminarul organizat de DJCPCN Cluj pe probleme de turism cultural

NCN - Situația patrimoniului clujean (martie 2010)

Top Story, 03 Martie 2010

...despre patrimoniul cultural 1

Clujul Zi de Zi 16.09.09

Invitați: Virgil Pop - arhitect; Virginia Rădeanu - arheolog; Maria Golban - director coordonator al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Cluj

PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL

PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL
,,Toate culturile arhaice şi orientale, precum şi toate societăţile urbane sau rurale sunt tradiţionale, adică păstrătoarele unei tradiţii, considerând această tradiţie ca suma modelelor exemplare ale comportării şi activităţii omeneşti." Mircea Eliade

DOINA - CAPODOPERA MONDIALĂ - inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO

Iunie 2011, Favorit TV - Cântecul doinit "Du-te dor cu dorurile"

2004

2004

The Căluş Ritual

AFIȘUL LANSĂRII CĂRȚII "PORTUL POPULAR ROMÂNESC ŞI MAGHIAR DIN JUDEŢUL CLUJ"

Cluj-Napoca, 17 iulie 2012-Lansarea de carte "Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj"

Cluj-Napoca, 17 iulie 2012-Lansarea de carte "Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj"
De la stânga la dreapta: conf. univ. dr. Aurel Bodiu, etnolog Maria Golban (autorii lucrării), prof. univ. dr. Ioan Bocșa, criticul muzical Mugurel Scutăreanu și Vasile George Dâncu, directorul Editurii Eikon.

O parte a publicului prezent la evenimentul editorial găzduit de Librăria "Bookcorner" din municipiul Cluj-Napoca.

"Sa v-amintiți duminica", Național TV

Maria Golban - despre obiceiul de nunta in Zona Huedinului

Costum tradiţional fată Zona Huedinului

Costum tradiţional fată Zona Huedinului

Costum tradițional bărbătesc Zona Huedinului

Costum tradițional bărbătesc Zona Huedinului

De la Frăsinet la vale

.

.

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA CLUJ-NAPOCA

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA CLUJ-NAPOCA

Cluj-Napoca, 31 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".

Cluj-Napoca, 31 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".
Imagini de la lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud", autori Aurel Bodiu și Maria Golban (Editura Eikon 2012). De la stânga la dreapta: directorul Muzeului Transilvaniei prof. Tudor Sălăgean, prof. univ. dr. Ioan Bocșa, lector univ. Oliv Mircea, etnolog Maria Golban, conf. univ. dr. Aurel Bodiu, prof. univ. dr. Otilia Hedeșan, directorul CJC BN Florin-Vasile Șomlea, prof. univ. dr.Traian Vedinaș și Vasile George Dâncu.

Profesorul universitar Otilia Hedeșan vorbind despre importanța cărții și a cercetării etnografice pentru conservarea culturii tradiționale.

În public, specialiști ai domeniului, precum și simpli iubitori ai culturii tradiționale.

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA BISTRIȚA

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA BISTRIȚA

Bistrița, 24 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".

Bistrița, 24 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".
Imagini de la lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud", autori Aurel Bodiu și Maria Golban (Editura Eikon 2012), din mai amplul proiect de cercetare etnografică al Centrului Județean pentru Cultură BN. De la stânga la dreapta: interpreta de muzică populară Cornelia Ardelean Archiudean, poetul Vasile Dâncu, lector univ. Oliv Mircea, etnolog Maria Golban, conf. univ. dr. Aurel Bodiu, prof. univ. dr.Traian Vedinaș și directorul Centrului Județean pentru Cultură BN Florin-Vasile Șomlea, inițiatorul proiectului de cercetare.

Vorbind despre specificul activității de cercetare etnografică în ansamblu dar și despre ceea ce a presupus elaborarea cărții de față.

Publicul prezent în grădina Complexului Muzeal Județean Bistrița-Năsăud.

Realizatoare și prezentator în peste 10 ani a emisiunii "Folclor Nepieritor" la NCN TV Cluj-Napoca.


Decembrie 2009: înaintea unei noi emisiuni dedicate folclorului românesc...

2006 - Cu etnologul Aurel Bodiu.

2006 - Cu etnologul Aurel Bodiu.

Mărişel - şezătoarea din câşlegi

Bucătăria românească

"Bucataria romaneasca a fost influenţată favorabil de condiţiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură şi păstorit. Din alimentaţia oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz si mai târziu porumb), legumele şi verdeţurile (fasole, mazăre, varză, castraveţi, ştevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne şi slanină de porc şi mai rar peşte, ouă şi carne de oaie sau de vită. Laptele, terciul de mei şi mămăliga a fost hrana de bază a păstorilor. Odată cu schimbarea condiţiilor economice s-a diversificat şi alimentaţia, iar în prezent consumul de păine, ouă, zahar, lactate şi fructe nu mai constituie un lux. Ca preparate cu specific naţional sunt renumite sarmalele în foi de viţă sau de varză, ciorba de peşte, fasole bătută, ardei umpluţi cu carne şi orez, perişoare, mămăligă cu brânză, murături, salată oltenească, borş moldovenesc, piftiile de porc, mititeii şi ciorba de burtă. Dulciuri mai cunoscute sunt: cozonacul, placinta, clătitele."
Sursa si alte informatii: click aici


Instrumente muzicale tradiţionale

Pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, fluierul si cimpoiul constituiau înca, în majoritatea satelor românesti transilvanene, instrumentele obisnuite pentru interpretarea muzicii de dans. Instrumentele de coarde (lauta si titera) au o vechime considerabila în mediul rural maghiar si german, iar vioara si contrabasul au patruns în satele transilvanene pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Instrumentele de semnalizare(buciumul) aveau o veche traditie în majoritatea tinuturilor transilvanene. Sursa: www.muzeul-etnografic.ro
Pentru mai multe informatii dati click aici:

Cine citește acum