1 mai - „Armindenul”

„Armindenul” se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor dar şi pentru sănătatea vitelor. 
Se spune că în ajunul acestei zile, pentru ca viforul şi grindina să nu se abată asupra satului, femeile nu lucrează nici în casă, nici pe câmp. 
În dimineaţa zilei de 1 mai, stâlpii porţilor şi caselor, dar şi intrările în adăposturile vitelor, se împodobesc cu ramuri verzi de mesteacăn pentru ca oamenii şi animalele, deopotrivă, să fie protejaţi de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice. Ramurile verzi se lasă aici până la seceriş, când se pun în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou. 
În satele din Banat, „Armindenul” se pune la casele oamenilor harnici şi ale fetelor de măritat. Creanga verde o aşează feciorii noaptea, fără să fie văzuţi. Cei la casa cărora s-a pus „Armindenul”, trebuie să îi caute pe feciorii care l-au pus şi să le dea de băut. 
În tradiţia populară, acestei zile i se mai spune şi „ziua pelinului” sau „ziua beţivilor” şi în vechime semnifica începutul verii.
În ziua de „Arminden” se organizează petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă miel şi caş proaspăt şi se bea pelin, sau vin roşu, pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli. La întoarcerea în sat, bărbaţii îşi pun liliac sau flori de pelin la pălării. 
Pentru că în această zi se sărbătoreşte şi „ziua boilor”, aceste animale nu se folosesc la muncile câmpului, nerespectarea acestei reguli atrăgând după sine moartea animalelor sau îmbolnăvirea oamenilor.  Rolul „Armindenului” este apotropaic dar ne aminteşte şi de prigonirea lui Iisus, crezându-se că atunci când Irod omora copiii, a pus câte o ramură verde la poarta de unde ar fi continuat cu măcelul în ziua următoare, însă a doua zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai ştiut unde să-l caute pe Iisus. 
Maria Golban Șomlea