Despre mine...

Fotografia mea
Specialist în comunicare interculturală, etnolog, interpret de muzică populară, organizator și prezentator de evenimente (nunți, botezuri, întâlniri de afaceri etc). Confesiune: creștin-ortodoxă. Pasiune: cultura tradițională. De când mă ştiu, iubesc valoarea, frumuseţea, sinceritatea, calitatea şi, tot de când mă ştiu, iubesc satul tradiţional şi-i ascult glasul...glasul pamântului, al durerii şi-al bucuriei străbunilor. Ascult ce-a mai rămas din toate-acestea şi, cu setea celui care conştientizează ultimele picături, învăţ. Învăţ să aflu ce şi cum a fost, ce şi cum mai este şi caut să adun în cămările-mi sufletului, avid de cultură arhaică, tot ce poate cuprinde spaţiul ancestral. Copil fiind, acasă, în Frăsinetul meu, selectam doar intuitiv, apoi, pe măsură ce şcoala şi viaţa m-au format, lucrurile au început să se aşeze tot mai mult într-o matcă a valorilor. Sunt mândră de asta şi, mai ales, recunoscătoare celor ce-au trudit pentru cercetarea, arhivarea şi valorizarea fenomenului cultural tradiţional, lăsând astfel noilor generaţii, dornice să-şi cunoască obârşiile, posibilitatea de a cunoaşte viaţa vetrelor folclorice de altădată.

Dacă doriţi acest CD, click pe imagine! MULŢUMESC!

Dacă doriţi acest CD, click pe imagine! MULŢUMESC!
CD Maria Golban - „Folclor nepieritor...de dragoste şi dor”. Producator: LIBRIS Braşov

1 iun. 2017

TRADIŢII DE RUSALII

Denumirea „Rusalii” vine de la vechea sărbătoare romană Rosalia în care se puneau trandafiri pe morminte.
Rusaliile sunt considerate zâne rele care iau minţile oamenilor sau îi pocesc pe cei care le ies în cale. Se spune că oamenii trebuie să poarte asupra lor frunze de pelin pentru a se apăra de acestea şi că nu e bine să le vorbească dacă le întâlnesc.
Se mai crede despre Rusalii că sunt Zânele apelor, din această pricină, de ziua lor, nu e bine să te scalzi, căci te-ai putea îneca.
În Transilvania (Mintiu Gherlii, Mănăstirea, Batin), în această zi are loc obiceiul Înstruţatul boului, datină pastoral-agrară, influenţată de cultul solar, care simbolizează fecunditatea şi fertilitatea. Obiceiul reprezintă o procesiune desfăşurată pe uliţele satului, personajul principal fiind un bou împodobit cu frunze verzi, flori şi panglici colorate. După sfinţirea acestuia de către preotul satului, boul este eliberat iar o fată fecioară trebuie să-l prindă şi să-l „stăpânească”. Potrivit tradiţiei, fata se va mărita într-un an. Conform atestărilor documentare, acest obicei aparţine doar românilor transilvăneni, prima menţiune în acest sens apărând în „Gramatica română” (1852), autor Ioan Negruţiu, care aminteşte şi de „purtarea la Rusalii, pe la case, a unei vite împodobită cu frunză verde şi flori”. Un alt ritual legat de sărbătoarea Rusaliilor (practicat şi într-una din joile postpascale sau, pur şi simplu, în timp de secetă), cu adânci rădăcini în trecutul satelor clujene din zonele etnofolclorice Dealurile Clujului şi Dealurile Dejului, este legat de Păpălugără. Obiceiul are semnificaţie agrară, scopul de a aduce ploile, de a asigura fertilitatea solului, bunăstarea gospodăriei şi prosperitatea recoltelor.
La Şoimeni (com. Vultureni), forma de practicare este mascarea completă a doi feciori, astfel încât aceştia să nu fie recunoscuţi de către săteni. Măştile sunt realizate din frunze verzi de paltin şi reprezintă o pereche: bărbat şi femeie, aspect evidenţiat de felul în care sunt îmbrăcate, bărbatului făcându-i-se două coarne, iar femeii un corn şi coadă. Selecţia celor care urmează a fi mascaţi are la bază criteriul purităţii, al nevinovăţiei, doar astfel având loc deplina eficienţă a ritualului. Interesantă este magia creată de ritualul împodobirii cu frunze a măştilor, pe care copiii sau fetele nu au voie să-l urmărească decât la intrarea acestora în sat. Când măştile sunt complet împodobite, se trece la udarea lor din abundenţă, apoi, împreună cu cei care au participat la îmbrăcat, se opresc la fiecare gospodărie, intră în ogradă şi schiţează un joc (pe verticală) din paşi săriţi, pe ritmul unei melodii cântate la fluier şi a bătăilor din palme. În tot acest timp copiii strigă: «sari Măriţă, sari!» Gospodinele udă măştile din belşug pentru a invoca astfel ploaia mult asteptată în această perioadă a anului. După efectuarea jocului ritual, copiii aleargă după măşti, încercând o iritare a acestora, iar măştile îi lovesc simbolic. În acelaşi timp şi fetele fug după măşti, dar scopul lor este de a rupe frunze de la gâtul acestora, gest ce semnifică măritişul imediat pentru cele care reuşesc. În timpul ritualului reprezentat de împodobirea măştilor şi intrarea în ogrăzile gospodarilor, la biserică se desfăşoară slujba religioasă «aghiasma cea mică», ocazionată de Sfintele Rusalii - Pogorârea Sfântului Duh. După slujbă, toţi credincioşii, cu preotul în fruntea alaiului, ies în ţarină pentru sfinţirea holdelor. Ritualul se încheie cu «joc şi voie bună» la ultima casă din sat, după care are loc dezbrăcatul măştilor în holda de grâu, fiecare dintre săteni plătind pentru ca acest gest ritualic să aibă loc în holda lui. Frunzele verzi se aruncă peste holde, gest de invocare a ploii, simbol al rodniciei acestora, dar şi pentru înlăturarea factorilor nocivi ai recoltelor.
Un aspect interesant îl reprezintă faptul că într-un an se intră în sat dintr-un capăt, iar în următorul din celălalt, astfel, fiecare dintre gospodarii care locuiesc la margine de sat, se simte onorat că în gospodăria sa începe, sau se încheie «Păpălugăra».
Acest ritual magic, pentru legarea şi dezlegarea ploilor, aparţine cultelor agrare şi este specific nu doar satelor româneşti, în forme similare se desfăşoară în cadrul obiceiurilor popoarelor din Balcani. „În multe locuri, femeile aleargă goale pe câmpuri în vreme de secetă, ca să trezească virilitatea cerului şi să provoace ploaie", arată Mircea Eliade în "Traite d'histoire des religions", iar în Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir scria: "Uneori e o singură Paparudă, o figurantă sub vârsta de zece ani". Într-o veche variantă consemnată de Dimitrie Cantemir, după simbolizarea invocării, sunt menţionate şi efectele dorite ale ploii: «Papaluga ascende caelos, aperi portas, demitte pluvias, ut crescat frumentum, triticum, milium» (Descrierea Moldovei, 342).
În săptămâna Rusaliilor, tradiţia ne prezintă ceremonialul precedat de „Legatul Steagului”, urmat de „Spargerea Căluşului” şi cunoscut sub numele de „Căluşari. Deşi iniţial s-a crezut că originea obiceiului se află în dansurile militare romane, specialiştii au căzut de acord că rădăcinile Căluşarilor sunt traco-getice. Obiceiul prezintă aspecte ale cultului unui stravechi zeu cabalin, acest fapt reieşind şi din numele obiceiului: Căluş, Căluşari. Înainte cu o săptămână de Rusalii, flăcăii care-şi doresc să intre în Ceata Căluşarilor se adună în afara satului, pe malul unei ape, unde, printr-un scenariu-ritual diferit de la o zonă la alta, depun un jurământ prin care se angajează să respecte anumite reguli şi condiţii impuse de ceată în perioada Rusaliilor. Prin acest jurământ ritualic flăcăii acceptă ca, vreme de o săptămână, să trăiască sub semnul unui „timp sacru”. Ceata Căluşarilor este formată din 9-11 membrii şi este condusă de un vătaf. Unul dintre personajele cu rol important în cadrul ritualului este «mutul». Acesta, mascat în timpul dansurilor Căluşarilor, îi pedepseşte pe cei care greşesc, executând tot felul de gesturi comice. În perioada Rusaliilor, Căluşarii poartă un costum specific, cu zurgălăi la picioare, iar în mână cu o bâtă. Ceremonialul propriu-zis cuprinde practici şi formule magice, acte rituale şi dansuri executate de o ceată strict ierarhizată (Mut, Vătaf, ajutor de Vătaf, Stegar, Caluşari), pe melodii cântate de lăutari.
Se spune că dansul ritual are puteri magice de apărare şi vindecare a unor boli, de alungare a Ielelor, dar şi efecte fertilizatoare asupra pământului şi a tinerelor neveste.
Prima descriere a obiceiului datează din sec. al XVIII-lea şi aparţine cărturarului român Dimitrie Cantemir în lucrarea "Descrierea Moldovei": "Mulţimea superstiţioasă crede că ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşternut la pământ, Căluşarii încep săriturile lor şi la un anumit loc al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap la picioare, pe cel culcat, în sfârşit îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi poruncesc bolii să iasă". După „Descriptio Moldaviae”, ritualul durează zece zile, timp în care Căluşarii dorm numai sub streşini de biserici, pentru a se apăra de Ielele răzbunătoare. Ei reiau in mod simbolic viata zeului cabalin si savarsesc rituri de vindecare a persoanelor imbolnavite de Rusalii si de alungare a spiritelor rele.
Astăzi, Jocul Căluşarilor, prezentat în context tradiţional, nu scenic, a dispărut aproape în totalitate, sudul ţării, în special Teleormanul, fiind zona unde mai poate fi găsit. Aici, „Căluşarii” reiau, în mod simbolic, viaţa zeului cabalin, săvârşesc rituri de vindecare a bolnavilor şi de alungare a spiritelor rele. Cum s-a ajuns de la obiceiul Căluşului la tradiţia Căluşului şi la Capodopera Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO „Ritualul Căluşului”? http://www.youtube.com/watch?v=MLM4Vo5Yq2s
Maria Golban Șomlea

2 comentarii:

  1. Anonim11.6.11

    traditiile romanesti ar trbui saintre in programa scolara

    RăspundețiȘtergere
  2. Fara indoiala, asta este si parerea mea, insa....

    RăspundețiȘtergere

Aşteptăm cu drag comentariile dumneavoastră.

Activitatea instituțională publică

Activitatea instituțională publică
Cluj-Napoca, octombrie 2009 - În calitate de director-coordonator al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Cluj (1 iunie 2009-28 iulie 2010).

Bonțida, 13-15 mai 2010, Castelul Banffy - Seminarul româno-francez "Cultură și dezvoltare locală".

Bonțida, 13-15 mai 2010, Castelul Banffy - Seminarul româno-francez "Cultură și dezvoltare locală".

Cluj-Napoca, 22 aprilie 2010, BCU - Oferind diploma de excelență prof. univ. dr. Teodor Tanco.

Cluj-Napoca, 22 aprilie 2010, BCU - Oferind diploma de excelență prof. univ. dr. Teodor Tanco.

Cluj-Napoca, 22 octombrie 2009 - La evenimentul lansării de carte a lui Constantin Arvinte.

Cluj-Napoca, 22 octombrie 2009 - La evenimentul lansării de carte a lui Constantin Arvinte.

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2009 - Seminarul organizat de DJCPCN Cluj pe probleme de turism cultural

Cluj-Napoca, 25 septembrie 2009 - Seminarul organizat de DJCPCN Cluj pe probleme de turism cultural

NCN - Situația patrimoniului clujean (martie 2010)

Top Story, 03 Martie 2010

...despre patrimoniul cultural 1

Clujul Zi de Zi 16.09.09

Invitați: Virgil Pop - arhitect; Virginia Rădeanu - arheolog; Maria Golban - director coordonator al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Cluj

PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL

PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL
,,Toate culturile arhaice şi orientale, precum şi toate societăţile urbane sau rurale sunt tradiţionale, adică păstrătoarele unei tradiţii, considerând această tradiţie ca suma modelelor exemplare ale comportării şi activităţii omeneşti." Mircea Eliade

DOINA - CAPODOPERA MONDIALĂ - inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO

Iunie 2011, Favorit TV - Cântecul doinit "Du-te dor cu dorurile"

2004

2004

The Căluş Ritual

AFIȘUL LANSĂRII CĂRȚII "PORTUL POPULAR ROMÂNESC ŞI MAGHIAR DIN JUDEŢUL CLUJ"

Cluj-Napoca, 17 iulie 2012-Lansarea de carte "Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj"

Cluj-Napoca, 17 iulie 2012-Lansarea de carte "Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj"
De la stânga la dreapta: conf. univ. dr. Aurel Bodiu, etnolog Maria Golban (autorii lucrării), prof. univ. dr. Ioan Bocșa, criticul muzical Mugurel Scutăreanu și Vasile George Dâncu, directorul Editurii Eikon.

O parte a publicului prezent la evenimentul editorial găzduit de Librăria "Bookcorner" din municipiul Cluj-Napoca.

"Sa v-amintiți duminica", Național TV

Maria Golban - despre obiceiul de nunta in Zona Huedinului

Costum tradiţional fată Zona Huedinului

Costum tradiţional fată Zona Huedinului

Costum tradițional bărbătesc Zona Huedinului

Costum tradițional bărbătesc Zona Huedinului

De la Frăsinet la vale

.

.

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA CLUJ-NAPOCA

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA CLUJ-NAPOCA

Cluj-Napoca, 31 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".

Cluj-Napoca, 31 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".
Imagini de la lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud", autori Aurel Bodiu și Maria Golban (Editura Eikon 2012). De la stânga la dreapta: directorul Muzeului Transilvaniei prof. Tudor Sălăgean, prof. univ. dr. Ioan Bocșa, lector univ. Oliv Mircea, etnolog Maria Golban, conf. univ. dr. Aurel Bodiu, prof. univ. dr. Otilia Hedeșan, directorul CJC BN Florin-Vasile Șomlea, prof. univ. dr.Traian Vedinaș și Vasile George Dâncu.

Profesorul universitar Otilia Hedeșan vorbind despre importanța cărții și a cercetării etnografice pentru conservarea culturii tradiționale.

În public, specialiști ai domeniului, precum și simpli iubitori ai culturii tradiționale.

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA BISTRIȚA

AFIȘUL LANSĂRII DE CARTE "PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN BISTRIŢA-NĂSĂUD" LA BISTRIȚA

Bistrița, 24 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".

Bistrița, 24 iulie 2012 - Lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud".
Imagini de la lansarea de carte "Portul tradițional românesc din Bistrița-Năsăud", autori Aurel Bodiu și Maria Golban (Editura Eikon 2012), din mai amplul proiect de cercetare etnografică al Centrului Județean pentru Cultură BN. De la stânga la dreapta: interpreta de muzică populară Cornelia Ardelean Archiudean, poetul Vasile Dâncu, lector univ. Oliv Mircea, etnolog Maria Golban, conf. univ. dr. Aurel Bodiu, prof. univ. dr.Traian Vedinaș și directorul Centrului Județean pentru Cultură BN Florin-Vasile Șomlea, inițiatorul proiectului de cercetare.

Vorbind despre specificul activității de cercetare etnografică în ansamblu dar și despre ceea ce a presupus elaborarea cărții de față.

Publicul prezent în grădina Complexului Muzeal Județean Bistrița-Năsăud.

Realizatoare și prezentator în peste 10 ani a emisiunii "Folclor Nepieritor" la NCN TV Cluj-Napoca.


Decembrie 2009: înaintea unei noi emisiuni dedicate folclorului românesc...

2006 - Cu etnologul Aurel Bodiu.

2006 - Cu etnologul Aurel Bodiu.

Mărişel - şezătoarea din câşlegi

Bucătăria românească

"Bucataria romaneasca a fost influenţată favorabil de condiţiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură şi păstorit. Din alimentaţia oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz si mai târziu porumb), legumele şi verdeţurile (fasole, mazăre, varză, castraveţi, ştevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne şi slanină de porc şi mai rar peşte, ouă şi carne de oaie sau de vită. Laptele, terciul de mei şi mămăliga a fost hrana de bază a păstorilor. Odată cu schimbarea condiţiilor economice s-a diversificat şi alimentaţia, iar în prezent consumul de păine, ouă, zahar, lactate şi fructe nu mai constituie un lux. Ca preparate cu specific naţional sunt renumite sarmalele în foi de viţă sau de varză, ciorba de peşte, fasole bătută, ardei umpluţi cu carne şi orez, perişoare, mămăligă cu brânză, murături, salată oltenească, borş moldovenesc, piftiile de porc, mititeii şi ciorba de burtă. Dulciuri mai cunoscute sunt: cozonacul, placinta, clătitele."
Sursa si alte informatii: click aici


Instrumente muzicale tradiţionale

Pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, fluierul si cimpoiul constituiau înca, în majoritatea satelor românesti transilvanene, instrumentele obisnuite pentru interpretarea muzicii de dans. Instrumentele de coarde (lauta si titera) au o vechime considerabila în mediul rural maghiar si german, iar vioara si contrabasul au patruns în satele transilvanene pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Instrumentele de semnalizare(buciumul) aveau o veche traditie în majoritatea tinuturilor transilvanene. Sursa: www.muzeul-etnografic.ro
Pentru mai multe informatii dati click aici:

Cine citește acum