Tradiţii în Gustar

Denumirea Gustar vine de la faptul că în această perioadă se coc şi se gustă cele mai multe fructe.

“Luna august este a şasea în calendarul roman cu început de an la 1 martie şi luna a opta în calendarele iulian şi gregorian cu început de an la 1 ianuarie. Din anul 8 Î. H., când luna a şasea a anului (Sextilis) devine luna a opta, poartă numele împăratului roman Augustus.

În graiul românesc luna augut se numea, zonal: August, Augustru, Maselariu, Gustar (gustatul ritual al boabelor de struguri), Secerar (luna secerişului) şi altele.

Fiind o perioadă a anului încărcată cu numeroase şi importante activităţi economice ce se cereau a fi împlinite la timp şi cu mare rapiditate (secerişul, întreţinerea culturilor, coasa a doua a fânului), luna august are un număr relativ mic de sărbători (Ziua Ursului, Macaveii, Probejenie, Sântămărie Mare, Sântion de Toamnă).

Până la 14 august, credincioşii ţin Postul Adormirii Maicii Domnului. În afara celor patru posturi de peste an (Crăciun, Paşti, Sânpetru şi Sântămărie), se ţineau posturi şi mai severe, aşa-numitele posturi negre, pentru căsătoria fetelor, vindecarea unor boli grele. Un post negru, cu suprimarea totală a alimentaţiei timp de 7 zile, câte o zi în 7 săptămâni la rând, se ţinea pentru dovedirea şi pedepsirea răufăcătorilor: hoţi, tâlhari. Persoana care ţine postul negru, de obicei o femeie iertată, se autoizola într-o cameră întunecoasă şi petrecea timpul în deplină curăţenie trupească şi sufletească (Moldova de Nord, Bucovina). Post negru se ţinea, uneori, şi în zilele de vineri şi miercuri pentru sănătatea şi prosperitatea familiei (Muntenia, Oltenia)”. CREDINŢE POPULARE, TRADIŢII, SEMNE - Ion Ghinoiu.

1 August – Scoaterea Sfintei Cruci, Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului; Macaveii (Macabeii)

Importanţa calendaristică a Sântămăriei Mari este subliniată de prefaţarea sărbătorii cu postul de două săptămâni (1-14 august), perioadă în care se organizează pelerinaje la mănăstirile care au hramul Sfintei Fecioare.

Această zi este numită şi Macaveiul stupilor, pentru că este ultima zi în care se mai poate aduna mierea, care, culeasă azi, capătă virtuţi miraculoase de vindecare.

O altă denumire a zilei este Macaveiul ursului, acum începând perioada de împerechere a urşilor. În această zi se ţine post pentru ca vitele să fie ferite de urşi, dar şi de boli.

6 August - Schimbarea la faţă; Probejenia

Sărbătoarea ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, pe Muntele Taborului, a fost suprapusă pe o sărbătoare, deja existentă în calendarul popular românesc, Probejenia.

La Probejenie frunza codrului începe să-şi schimbe culoarea, de-acum iarba încetează să mai crească şi pleacă păsările migratoare.  În unele zone se crede că berzele pleacă spre ţările calde, ducând rândunelele pe spate, iar oamenii ţin sărbătoarea pentru ca păsările să ajungă cu bine.

Nu e bine să pleci acum în călătorie, pentru ca s-ar putea sa te rătăceşti, spune tradiţia.

Din această zi oamenii nu se mai scaldă în apele râurilor, acestea începând să se răcească.

În această zi se recoltează plante şi fructe de leac cu puteri vindecătoa: leuştean, avrămeasă, usturoi, flori de muşetel, alune.

Tot în această zi se fac observaţii meteorologice privitoare la toamna ce urmează.

Se spune că cine se roagă azi să scape de o patimă (ex. beţie), va fi vindecat.

De-acum se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră „veninoase", apare „prima" dulceaţă a lor.

Acum se gustă poama nouă din rodul viilor, spunându-se: “boabă nouă în gură veche”.

15 August - Sfânta Maria Mare

În Panteonul românesc, Fecioara Maria este identificată în mai multe ipostaze: Sântămăria Mare (15 august), Sântămăria Mică (8 septembrie) cu sinonimele Maicii Precesta Mare şi Precesta Mică.

Maica Precesta este numele popular al Fecioarei Maria, care are trăsăturile Zeiţei neolitice şi este invocată în momentele de cumpănă.

Sântămăria Mare deschide o perioadă importantă a nunţilor (16 august -14 noiembrie), a târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, a praznicelor de pomenire a morţilor, dar şi a pomenilor date pentru cei vii.

Sântămăria Mare este cea mai îndrăgită divinitate feminină a Panteonului romanesc, pe care fetele o invocă pentru grăbirea căsătoriei, femeile pentru uşurarea naşterii, păgubiţii pentru prinderea hoţilor, descântătoarele pentru vindecarea bolilor.

În satele noastre, acum se angajează pândarii pentru vii şi se spune ca se „leaga" ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.

În această zi se celebrează şi Ziua Marinei, Maica Domnului fiind patroana marinarilor.

29 August - Tăierea capului Sf. Ioan  

În această zi nu se mănâncă struguri şi nu se bea vin (fiind asociate cu sângele), pentru că amintesc de tăierea capului Sfântului Ioan.

De asemenea, nu se mănâncă usturoi, ceapă, mere, pere, în general fructe şi legume rotunde, care seamănă cu un cap.

Nu se mănâncă nici varză, pentru că, pe varză i-a fost tăiat capul sfântului (sărbătoarea numindu-se şi “Ioan, taie capul pe varză”).

În această zi, din acelaşi motiv, nu se foloseşte nici cuţitul, alimentele fiind rupte cu mâna.

Se ţine post sau se ajunează.  

Se spune despre copilul născut în această lună că:

- va fi frumos,  cu ochii mari, iubit de mai-marii lui, puţini la număr ca dânsul, aplecat la buna rînduială, la adevăr şi dreptate, cu bună înţelegere în viaţa sa

- părinţii nu-l vor iubi, de alţii va fi căutat şi îngrijit, iar faptele lui nu vor aduce mulţumire unora

- va avea mare mânie, va fi om vrednic şi va face lucrurile sale spornice, va avea mari norociri şi vrednicii

- va fi bun povăţuitor pentru alţii şi lucrător de multe lucruri bune, deştept, fără de nici un rău

- îi va plăcea mult dreptatea, cinstea şi mîndria şi va fi om voinic.

TRADIŢII DE ISPAS ȘI ZIUA EROILOR

Înălțarea Domnului

La patruzeci de zile după Paşti se sărbătoreşte Ispasul - Înălţarea lui Iisus la ceruri. Se spune că Ispas ar fi fost personajul mitic care a asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la Cer.

Paştile cailor - În calendarul popular, această zi este numită şi Paştele Cailor.
Pentru că atunci când Maica Domnului se pregătea să-l nască pe Iisus, animalele care nu i-au respectat liniştea au fost caii, Fecioara i-a blestemat să nu se sature decât odată-n an şi-atunci doar un ceas. “Fire-aţi cai afurisiţi, De mine, de Dumnezeu, Mai tare de fiul meu. Voi să nu mai aveti saţ Numa-n ziua de Ispas Şi-atuncea vreme de-un ceas” - Ion Pop Reteganul

De la Paşti până la Ispas, oamenii se salută cu Hristos a inviat! şi îşi răspund cu Adevarat c-a înviat!, iar din ziua Înălţării Domnului până la Rusalii, se salută cu Hristos s-a înălţat! şi se raspunde cu Adevarat că s-a înălţat!. 

Credințe de Ispas: 

- se poarta frunze de nuc la brâu ca Hristos când s-a înalţat; 

- se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai; 

- de Ispas se bat vitele cu leustean, ca să se îngraşe şi să fie ferite de boli; 

- se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, spunându-se: "să ne dea Dumnezeu atâţia miei şi viţei câte furnici în furnicar!"; 

- în ziua de Ispas nu se dă foc şi sare din casă; 

- ce se seamănă după Ispas, nu rodeşte; 

- în ziua de Înălţarea Domnului, femeile care au morţi în familie, împart azime calde, ceapă verde şi rachiu pentru sufletele acestora, crezându-se că e ziua în care sufletele lor se înalţă la cer şi să aibă merinde de drum;

- femeile împart lapte dulce, fiert cu păsat. 

În vechime, ziua de Ispas era una a soroacelor, a încheierii diferitelor afaceri, însă, pentru că data sărbătorii variază de la an la an cu un număr mare de zile, sensul a devenit peiorativ: a nu da înapoi ce ai împrumutat, a amâna până la Paştile Cailor, până la Sfântul Aşteaptă, deci, a nu te ţine de promisiune.
Alte informații despre Ispas:
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/pastele-cailor-ispasul-91072.html

La praznicul Înălțării Domnului se celebrează și Ziua Eroilor. Astfel, după Sfânta Liturghie, în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, la troiţe şi monumente, vor fi oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc, din ţară şi din afara granițelor, urmând ca la ora 12.00 să fie trase clopotele bisericilor ortodoxe, în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară. Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920.

Ulterior, decizia a fost consfinţită prin alte două Hotărâri Sinodale din anii 1999 şi 2001, prin care această zi a fost proclamată sărbătoare națională bisericească.

Monumentul Glorie Ostașului Român din Cluj-Napoca 

Prin legea 379/2003, privind regimul mormintelor şi al operelor comemorative de război, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Domnului, a fost proclamată Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român.

„Eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român” sunt pomeniți la fiecare Sfântă Liturghie.

Monumentul „Glorie Ostașului Român” din Cluj-Napoca este amplasat în Piața Avram Iancu (în spatele Catedralei Ortodoxe) și este închinat memoriei celor care s-au jertfit pentru apărarea patriei. A fost creat de către sculptorul Radu Aftene și a fost dezvelit în anul 1996.

Glorie eternă și în veci pomenirea lor!

Jesus of Nazareth - part 1